Sa contribui la educatia si dezvoltarea unui copil, nu e treaba usoara. Cand te afli intr-un astfel de rol, nu reprezinti doar o sursa de informatie ci, responsabilitatea cea mai grea care iti revine este sa stimulezi motivatia copilului de a explora, a cunoaste, a intelege, a dobandi abilitati, a invata. Sigur ca cel mai la indemana ar fi sa pedepsesti comportamentele indezirabile si sa oferi recompense pentru cele dorite. Din fericire, o persoana calificata si interesata de metode educationale cat mai eficiente, stie ca pedepsele si recompensele functioneaza pe termen scurt si nu stimuleaza motivatia interioara a copilului.
Ce se intampla cand copiii primesc recompense pentru o activitate?
In 1973, trei psihologi sociali, Mark Lepper, David Greene si Richard Nisbett au afirmat ca recompensele menite sa conditioneze comportamentele oamenilor nu doar ca nu reusesc sa dezvolte interesul pentru activitatea „premiata” ci chiar scad, in timp, motivatia pentru ea. Si ca orice specialisti seriosi au realizat si un studiu prin care sa isi testeze ipoteza. Ei au mers intr-o gradinita, au ales 51 de copii cu varste intre 3 si 5 ani, carora le-au oferit seturi de carioci atractive cu care acestia sa se poata distra. Copiii au fost impartiti in 3 grupe:
Au fost urmariti pe parcursul unei luni, 3 zile consecutive pe saptamana, timp in care s-a observat cat de des copiii sunt interesati de a folosi cariocile.
Rezultatele studiului au confirmat ipotezele cercetatorilor. Copiii care au desenat pentru a primi o recompensa si-au pierdut interesul pentru aceasta activitate mult mai repede decat celelalte 2 grupuri. In plus, calitatea desenelor a fost mai scazuta in grupul celor care asteptau sa fie recompensati, ca si cum erau mai concentrati pe ceea ce urmau sa primeasca si mai putin dispusi sa depuna efort pentru a realiza un desen frumos. Studii care au confirmat ineficienta motivationala a recompenselor exterioare au fost realizate si asupra adolescentilor si adultilor.
Explicatiile acestor rezultate pot fi diverse. In primul rand, cand o activitate se asociaza din start cu o recompensa interesul ajunge sa fie pentru aceasta din urma si nu pentru activitatea in sine. Cand recompensa este eliminata sau scade in atractivitate (orice tip de recompensa care e folosita constant in aceeasi forma devine nestimulativa) interesul dispare si el.
O alta explicatie ar fi asocierea din mintea noastra legata de recompense si activitati indezirabile. Atat recompensele cat si pedepsele sunt forme de control: „Daca mai lovesti primesti bulina neagra”, „Daca o sa fii cuminte o sa primeste bulina vesela”, „Daca faci curatenie la tine in camera o sa vina Mos Craciun si la tine”, „Daca veti realiza la timp proiectul veti avea parte de o prima” etc. Este foarte posibil ca in mintile noastre recompensele sa fie asociate cu o constrangere, o ingradire.
De cand acesti 3 psihologi au realizat studiul in cauza si pana in zilele noastre au fost facute cercetari care au demonstrat ca stimulentele extrinseci au efecte negative asupra performantei, asupra creativitatii sau asupra capacitatii de rezolvare de probleme.
Cum faci un copil sa isi doreasca sa realizeze anumite activitati, cum faci sa devina interesat de informatiile pe care i le oferi, cum il inveti sa isi asume responsabiliati si sa respecte regulile? Sunt intrebari importante pentru care o echipa de educatori dornici sa ofere un start armonios in dezvoltarea copilului se va stradui sa gaseasca raspunsurile potrivite pentru fiecare in parte.
Psiholog Oana Mihalcea